Mureai în viaţa ta ciudată
ce nu avea nimic în conţinut,
n-avea nimic ridicol sau sublim.
Şi poate că nu L-ai văzut.
Ţi-a zis: " Eşti o cetate-asediată..."
şi-a plâns amar, cu voce-nceată:
" Ierusalim, Ierusalim..."

De-atâtea ori te-ai revoltat:
" Credinţă oarbă într-un zeu mut?
Nu vrem să credem, vrem să ştim!"
Şi poate chiar nu ai ştiut
că El c-un gest te-a cercetat,
cerşind o pâine, dezbrăcat:
" Ierusalim, Ierusalim..."

De-atâtea ori ai refuzat
să te arunci în poala Lui.
Te-ai împietrit şi ca un mim
ai refuzat să te supui
când Duhul Lui te-a cercetat.
L-ai auzit când te-a chemat:
" Ierusalim, Ierusalim..."

Poate numele tău e Pavel,
poate e Petru, Iacov sau Ioan,
poate e Iuda sau Nicodim...
Poate-i Matei sau Cristian
sau poate că e Daniel.
Azi, Domnul te cheamă la El:
" Ierusalim, Ierusalim..."